Efectele negative ale masturbarii

In continuare , am sa expun punctul de vedere "religios" in legatura cu masturbarea , din perspectiva crestin - ortodoxa .
Intr - un articol viitor voi expune si punctul de vedere sustinut de foarte multi medici si pshiologi , adica conceptia "stiintifica " . Deasemenea , tot intr - un articol viitor voi supune catre o dezbatere aceste 2 conceptii diametral opuse la prima vedere . In final , imi voi da si eu cu parerea despre aceasta practica . Din punct de vedere crestin - ortodox practica malahiei sau a masturbarii este condamnata ca fiind un pacat grav nu numai de catre Biserica Ortodoxa , ci de intreaga Biserica crestina . De remarcat faptul ca in religia crestina aceasta practica este condamnata fara echivoc , lucru care nu se poate sustine in aceeasi masura si cu argumente de acelasi nivel (asta cel putin din cultura mea generala) in cadrul altor religii precum hinduism , iudaism ,budism , samanism , etc . Cu alte cuvinte , aceasta practica este condamnata cat se poate de vehement in primul rand de religia crestina si abia apoi de celelalte .As putea de asemenea sa spun ca foarte multe din scrierile Sfintilor Parinti fac referire la acest pacat care pana la urma este legat de pacatul desfranarii . Sa nu uitam , "Sa nu fii desfranat " este una dintre 10 porunci date lui Moise de catre Dumnezeu .
Asadar sa vedem care este acest punct de vedere :

“Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Desfrânarea se poate săvârşi:

a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte;

b) prin cuvinte şi fapte

c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei

d) împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer

e) după persoanele care o săvârşesc: desfrânare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.”

Efectele malahiei sunt atât fizice cât și psihice și sper sa le tratez mai pe larg intr- un articol viitor.

Malahia - zice Ioan al Scării - este curvie ce se face fără de alt trup, prin care a căzut acel mare Sihastru, pentru care a zis Dumnezeiescul Antonie, că mare stâlp a căzut. Tot acesta numeşte malahia moarte şi pierzare (cuv. 15), care totdeauna se află la noi şi se poartă împreună cu noi şi mai vârtos în vremea tinereţilor. Pentru aceasta e foarte greu să se depărteze de dânsa şi să se pocăiască cei care s-au prins odată de dânsa. De aceea şi un dascăl o aseamănă cu o mreajă mare a diavolului şi a iadului, cu care a tras lumea spre pierzare şi mulţi se prind într-însă, dar puţini scapă. Şi se bucură inima lui (a diavolului) pentru vânatul cel mult cel face cu aceasta şi o tămâiază că ia prins multe bucate şi multe suflete - precum zice Avacum: „El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, şi-i adună pe toţi în năvodul său. Pentru aceasta se bucură şi se veseleşte. Drept aceea, el aduce jertfa mrejei sale şi tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este mai grasă şi mâncărurile lui mai îngrăşate" (Avac. 1,15-16).
Dar ce să zic mai mult? Malahia pricinuieşte vătămare veşnică nu numai la suflet, ci pricinuieşte vătămare şi la sănătatea trupului. Vătămare la suflet, căci îl lipseşte de împărăţia Cerurilor şi-l osândeşte în munca cea veşnică - precum zice Sf. Ap. Pavel: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împaraţia lui Dumnezeu? Nu va amagiţi: Nici desfrînaţii, nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împaraţia lui Dumnezeu." (1 Corinteni 6, 9-10).
Şi măcar că Sf. Ioan Gură de Aur şi Teofilact au înţeles aici că malahieni sunt cei ce curvesc şi pătimesc cele lucrate de către sodomiteni, însă mulţi alţi dascăli la acest loc au înţeles pe malahieni, pentru că malahia face pe suflet de pierde fecioria, care este cel mai cinstit lucru al lumii, şi care, de se va pierde odată, nu se mai dobândeşte niciodată şi pentru că îl face de aduce jertfă diavolului prin sămânţa trupului său, precum zice un Părinte. Malahia pricinuieşte vătămare trupului celor ce o practică, precum zic doctorii, astfel:

1) Îngălbenesc.

2) Le slăbeşte stomacul.

3) Le slăbeşte vederea ochilor.

4) Pierd glasul.

5) Pierd isteţimea şi ascuţimea minţii.

6) Pierd ţinerea de minte.

7) Pierd somnul cu oarecare visuri tulburate.

8) Tremură trupul lor.

9) Pierd bărbăţia trupului şi a sufletului.

10) Li se întâmplă dambla.

11) Le urmează scurgerea cea prin somn, de multe ori şi când sunt deştepţi.

12) Imbătrânesc curând şi mor rău şi cu ticăloşie.

Aşadar, păcatul acesta este ca o ciumă şi stricăciune a neamului omenesc, şi face pe malahienii să petreacă şi aici o viaţă ticăloasă şi în cealaltă viaţă să se muncească veşnic în focul muncii... (C. F. S. o.c. 91-94).
Cel ce a făcut malahie, 40 de zile se canoniseşte cu mâncare uscată (adică pâine şi apă) petrecând şi în fiecare zi făcând o sută de metanii.