De ce este bine să cunoaștem trecutul acestei țări,noi,tinerii de azi (2)

România suferă în primul rând prin copiii ei,apoi prin tinerii ei,după prin oamenii maturi și abia la urmă prin bătrânii ei.La o primă analiză,suntem tentați să spunem că este invers.
Nu!Este greșit!CEi ce vor veni vor plăti pentru păcatele celor de acum!Și încă scump!Așa cum noi,cei de acum,plătim pentru cei 50 de ani petrecuți în comunism,fără Dumnezeu,așa și cei de mâine vor plăti pentru DICTATURA NULITĂȚILOR de astăzi.Să nu credeți că,mâine,copiii noștrii vor trăi mai bine,într-o lume mai bună,dacă noi,cei de azi ne complacem în situația actuală.Astea sunt iluzii pentru proști.De asemenea,să nu credeți voi,tinerii de azi,că mâine veți trăi mai bine dacă astăzi nu mișcați nici un deget pentru a vă schimba pe voi înșivă,mai întâi și apoi pe restul!Să nu credeți,că dacă astăzi,trăiți în ignoranță și în plăceri,departe de gandurile de a avea copii,că mâine,bătrâni fiind,se va îngriji cineva de voi!Nu vă va îngriji absolut nimeni,mila va fi dispărut dintre oameni,căci răutatea de astăzi va alimenta furia oarbă de mâine,veți fi aruncați în stradă precum câinii și atunci veți striga pe Cel pe Care L-ați alungat prea devreme din inima voastră,zicându-I:Pleacă Tu de aici,căci Învățaturile Tale sunt de pe timpul babelor!Iar în clipele acelea de rătăcire nebună,când îți vei striga disperat amarul ce l-ai strâns în toată ființa ta,o viață întreagă,Dumnezeu îți va fi predat o lecție aleasă:
Timpul babelor sau al moșilor nu mai este în trecut,ci este în viitor,căci tu vei fi atunci un om bătrân:Pentru Mine nu există timp,el are valoare doar pentru tine,cel care te vezi!

Va urma...

De ce este bine să cunoaștem trecutul acestei țări,noi,tinerii de azi (1)

M-am gândit de mult la un articol pe această temă,subiectul fiind unul extrem de important și de necesar.Pentru mine,o țără este asemenea unei familii,deoarece țare este alcătuită,ca și familia,din oameni.Dacă o familie suferă,suferă pentru că unul sau unii din membrii ei sunt bolnavi/suferinzi.Mai mult de atât,consider că spiritul unei familii,asemenea unei flăcări ce arde în candela veșniciei,se întreține dând naștere copiilor care vor deveni mai apoi vlăstare tinere,sănătoase,capabile să susțină din toate punctele de vedere pe cei care nu mai au forța necesară să o facă,acele brațe care nu că au încetat lupta,capitulând,dar nu se mai pot zbate la fel ca în tinerețe,devenind din ce în ce mai neputincioase din cauza puterii pe care și-o exercită autoritarul perceptor al lumii văzute,timpul necruțător.
România de astăzi suferă.Nimeni nu poate contrazice acest fapt,susținut de realitatea din jurul nostru.Pe măsură ce anii trec,nu se întrevede nici o schimbare în bine,ba mai mult,sunt îngropate adânc și puținele cioburi în care se mai reflectă,din curățenia inimilor noastre,destul de palid,un ultim licăr de speranță.
România nu suferă numai din pofta nesătulă a politicienilor noștrii,din nepăsarea sau ignoranța cetățenilor ei,din egoismul oamenilor care ar trebui să o susțină sau din adormirea pe scară largă a conștiințelor românești,ci suferă și din lipsa de idealuri a tinerilor.Într-adevăr,este prea mult să-i ceri unui tânăr să se gândească la viitorul lui în această țară,fiindcă la această vârstă îi lipsește cu desăvârșire maturitatea,înțelepciunea,dar în același timp îți permiți să îl întrebi:Unde îți este elanul tineresc de altădată,unde îți este spiritul de vioiciune,de jertfă și de luptă,unde îți sunt cântecul și jocul,unde îți este pofta de viață,unde îți este libertatea,unde îți sunt visele,unde îți este dragostea de frate,de părinți,de soră și de iubită,unde este râsul la vederea morții,în definitiv,unde îți sunt idealurile?Oare toate acestea zac într-un mormânt de unde nu vor mai ieși nicicând la suprafață?Oare nu mai răzbate nimic dincolo de chefuri,petreceri și distracții?Oare nu se mai vede nimic prin fumul de țigară,în jocul de lumini bezmetice ce dansează haotic în ținutul lui Hades,oare nu se mai aude niciun sunet de vioară printre atâtea bubuituri de bass și oare nu mai picură nicio lacrimă din ochii tăi pentru durerea părinților tăi,care să ude tot acel rânjet schimonosit de pe fața ta?

Va urma...

Îndemn la luptă!

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?


Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.