Salvati Roșia Montană

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

marți, 13 decembrie 2011

După Mădălina,pleacă și Mălina:Tot mai mulți artiști sensibili aleg calea lui Iuda


După Mădălina Manole care s-a sinucis anul trecut,pe 14 iulie 2010,acum o altă cântăreață talentată,Mălina Olinescu a decis să-și pună capăt zilelor,aruncându-se de la etajul 6 al blocului în care locuia.Se pare că toți mai mulți artiști sensibili,care nu fac față răutăților vieții din lumea aceasta aleg calea lui Iuda,crezând că poate este mai bine pe lumea cealaltă.Cazul Mădălinei Manole a creat un precedent din acest punct de vedere.Trebuie să fii orb și să nu observi asemănătoarea izbitoare dintre cele două întâmplări tragice.Atât Mădălina Manole cât și Mălina Olinescu au făcut partea din breasla artiștilor talentați în domeniul muzicii românești,artiști autentici, spre deosebire de non-valorile promovate intens de societatea românească actuală,expuse de mai toate ziarele și gazetele(și nu vorbesc aici numai de cele de scandal),inclusiv cele sportive și de aproape toate televiziunile.Pe scurt,toată mass-media românească vinde pe bani grei un gunoi spiritual de cea mai joasă speță și asta pentru că românii sunt needucați și primesc cu zâmbetul pe buze toată această mizerie.Care au fost cauzele unor astfel de tragedii?Nu am stat prea mult să cercetez,să mă documentez despre cele două cazuri,dar pot să-mi dau cu părerea.Mai mult ca sigur cele întâmplate s-au petrecut fiind provocate de stările depresive prin care au trecut cele 2 artiste.Depresii care s-au născut ca urmare a faptului că cele două femei nu se simțeau împlinite în plan sentimental.Și de ce asta?Pentru că într-o societate în care accentul se pune numai și numai pe lucrurile materiale,pe ceea ce se vinde mai bine chiar dacă poate lucrul ăsta afectează ordinea morală și spirituală lasată de Dumnezeu prin Cuvântul Său,pe lucruri trecătoare,pe câștigul realizat cu orice preț,chiar în mod necinstit și cu sacrificiu cât mai mic,nu numai că nu poți înțelege sensul vieții omenești,dar nici măcar nu mai poți prinde vreo picătură din Cerul Adevărurilor Sfinte care îți pot lumina întreaga viață călăuzindu-ți pașii spre Mântuire.Linia pe care societatea sau mai bine zis,lumea actuală,ți-o impune în mod forțat să o urmezi nu mai are nici o tangență cu drumul pe care Dumnezeu ar vrea ca tu să îl urmezi,prima fiind o cale întunecoasă,tenebroasă,care ocolește total potecile luminate și împăciuitoare promise omului încă de la nașterea sa.



Pentru un popor,artiștii autentici sunt un dar de la Dumnezeu,un dar incomensurabil,ei fiind aceia care sunt înzestrați cu anumite calități care reușesc să servească scopului creației (de cele mai multe ori crearea unei stări de spirit),căci acesta este scopul,scăldându-se în ape speciale.Aceste ape speciale,aceste izvoare rare,din care se hrănește sau se adapă sufletul unui artist nu sunt altceva decât energii spirituale dăruite artistului de către Dumnezeu,energii pe care oamenii obișnuiți nu le au.Sunt asemenea unor canale care se deschid mai mult sau mai puțin,pentru receptarea lucrurilor din lumea înconjurătoare,cu o frecvență mult mai mare însă decât la oamenii care nu au privilegiul de a face parte din această sferă.Însă rolul celor care fac parte din comunitatea din care s-a născut artistul este acela de a-l promova,de a-l susține,de a-l impune dacă valoarea sa ca artist o cere într-o poziție din care,o dată ajuns acolo,el să reușească să-și ajute comunitatea,dăruind oamenilor acele cadouri,acele punți nevăzute,care să-i ajute să treacă peste greutățile de zi cu zi și să-i apropie mai mult de esența vieții omenești,așa cum este ea,în imaginea ei naturală,cu bucurii și necazuri.Exact ca într-o familie în care membrii ei trebuie să facă sacrificii dacă se observă că unul dintre copii are o predispoziție,o înclinație spre o anumită profesie.Părintele care citește darul copilului lor,îl întrezărește,dar din comoditate sau din alte cauze,nu îndrumă copilul în direcția în care ar trebui,păcătuiește grav,căci nesocotește darurile dumnezeiești.Se rupe un echilibru în acel moment.Ceea ce facem noi românii cu artiștii autentici sau cu valorile adevărate este mult mai grav de atât.Noi păcătuim la un nivel mult mai de jos,încălcând orice normă de bun simț,de omenie și rupând echilibrul într-o formă foarte gravă.Ceea ce facem noi ca popor este exact ceea ce ar face o mamă văduvă,care are două fete,ambele la fel de frumoase ca fizic,la fel de atrăgătoare,una care a primit o salbă la naștere,una care nu a primit așa ceva la naștere, dar și-a cumpărat una de import după și atunci când ies în oraș,primei fete nu i se vede salba,căci este în interiorul ei ,însă la cea de-a doua se vede,ea afișându-se cu această salbă de import peste tot,pentru a fi văzută de ceilalți oameni.La un moment dat,vin oamenii cu intenții necurate la mama cu cele două fete frumoase,știind că ea trăiește în sărăcie. I se propun lucruri indecente și părintele(mama),aflându-se în sărăcie și în mizerie,acceptă,obligându-și cele două fete la fel de frumoase să se prostitueze. Cea cu salbă de import reușește să-și facă treaba bine,întrucât se dezbracă ușor de tot ceea ce are pe ea,căci nu e e nimic al ei și scoate bani buni din asta,însă cea de-a două nu se împacă cu actuala stare de lucruri,fiindcă oricât ar încerca ea să se dezbrace de tot ce are pe ea,știe că nu poate da jos și salba primită la naștere,deoarece salba se află în interiorul ei și nu poate să o smulgă.Așa se chinuie săraca fată,încercând să-și înduplece mama să o înțeleagă,dar aceasta refuză,văzând ce de bani face sora ei.Atunci ea caută ajutorul la oamenii răi care i-au plătit mamei pentru serviciile celor două fete,dar cu atât mai mult aceștia nu sunt capabili să o înțeleagă,fiind mult prea preocupați de satisfacerea propriilor lor interese.Iar fata,fiindcă nu-și cunoaște Tatăl,nu știe ce om minunat a fost cât a trăit pe acest pământ și nu știe că El încă trăiește și o poate ajuta cum nimeni de pe pământ nu o poate ajuta,decide să-și pună capăt zilelor,luând cu ea în mormânt acea salbă minunată pe care mulți oameni nu au apucat încă să o vadă.
Dragi Români,oameni ai țării acesteia,vreau să știți că pentru aceste două tragice evenimente,ce seamănă ca două picături de apă, purtăm o vină imensă,ca popor,pentru că ne obligăm copiii să se prostitueze moral,intelectual și spiritual,acceptând porcăriile toxice care omoară ordinea naturală,declanșând haosul nu atât în lumea exterioară,care nu este altceva decât amprenta spiritului (colectiv) asupra materiei,cât în lumea interioară,în sufletul nostru,care este atacat și bombardat din toate părțile.În loc să ne îngrijim de artiștii talentați,să-i respectăm,să-i promovăm,să-i facem pe aceștia să simtă că noi,românii avem nevoie de ei pentru a trece mai ușor peste greutățile cotidiene(pentru că noi chiar avem nevoie de ei),noi îi condamnăm în fiecare zi la uitare,obligându-i să rămână în anonimat acordând prioritate celor care contribuiesc la crearea unui climat toxic atât pentru ei cât și pentru noi.În loc să ne îndulcim sufletul folosindu-ne de aceste daruri ale sensibilității artistice omenești,noi le respingem vădit.Noi nu lăsăm aceste izvoare să curgă pentru noi,căci ne vrem murdari în noroiul în care ne scăldăm ca porcii,ci le punem stavilă,de frică să nu vină peste noi și să ne inunde inimile cu triluri de privighetori,forțând astfel aceste ape să se acumuleze într-o căldare care de multe ori sau este prea strâmtă și dă pe dinafară sau este prea fragilă și se sparge.Viața pe care o duc astăzi majoritatea oamenilor este una deprimantă,pentru că ea este impusă forțat de societatea în care trăim. Noi nu ne dăm seama de acest lucru,trăind cu falsa impresie că beneficiem de o libertate nemărginită,dar oare ce fel de libertate este aceea care impune o ordine prin care oameni cu un talent excepțional ajung captivi în cirezile așa zis "democrate". Tot mai multe semne ne indică clar că în ultima perioadă lucrurile o iau razna rău de tot.



Revenind la cazul Mălinei Olinescu,este mai mult decât interesant că și tatăl acesteia,Boris Olinescu a murit căzând de la etajul 10 al unui bloc,unii spunând că a fost vorba tot de suicid.Aceste afirmații au fost însă dezmințite de soția lui,fiind vorba de un accident și nu de suicid.Cât despre Mălina Olinescu,sunt de părere că ea nu ar fi trebuit să creadă așa de mult în oameni,pentru că în primul rând trebuie să crezi în Dumnezeu și apoi în oameni.Astăzi,majoritatea oamenilor dezamăgesc,fiind lipsiți de contactul cu Dumnezeu,iar din cauza sufletului pervertit sunt total nestatornici în ceea ce privește sentimentele.De fapt,astăzi,oamenii greu fac distincția între sentimente și patimi. Cu un public numeros de români călduroși,autentici,cred că nu s-ar fi simțit atât de singură și și-ar fi dat seama că este nevoie de ea pe scena muzicii românești.La fel este valabil și pentru Mădălina Manole,așa că iată de ce suntem atât de vinovați,noi,românii.Dumnezeu să o ierte pentru această tragică alegere,atât pe Mălina,cât și pe Mădălina!

Niciun comentariu: