Salvati Roșia Montană

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

vineri, 23 decembrie 2011

Colinde românești

De ce este Crăciunul o sărbătoare atât de frumoasă?De unde provine tot acest izvor de lumină, creator și susținător al unei atmosfere de magie,de căldură și de sfințenie pe care o simțim noi,creștinii?Eu cred că totul pornește din miracolul nașterii Mântuitorului Iisus Hristos.Dar cred că fără colinde,fără cântecele specifice acestei Sărbători,nu ar mai fi la fel. Cântecul nu este altceva decât exprimarea unei stări de spirit cu ajutorul muzicii.De asemenea,atunci când cineva(dar nu oricine) ascultă un cântec,în sufletul lui se reproduce acea stare de spirit care a dat naștere acelui cântec.Muzica are o mare putere asupra sufletului omenesc,influențându-l în bine sau în rău.Chiar si cuvântul "MUZICĂ" indica o dimensiune spirituală și provine din cuvântul "MUZĂ" care înseamnă " spirit artistic ".Puterea cântecului a fost sesizată și de unul din cei mai mari români ai secolului XX,român despre care, din motive politice(pe care nu are rost să le discutăm aici în amănunt,fiindcă nu este acesta scopul articolului),nu se discută în zilele azi,sau cel mult dacă se aduce vorba despre el,este pus într-o lumină foarte proastă.Iată ce ne spune Corneliu Zelea Codreanu în cartea sa "Pentru Legionari" despre al 4-lea element care a ajutat la întremarea organizației "Legiunii Arhanghelului Mihail" :
"...4. Cântecul. Probabil, nepornind pe drumul raţiunii, cu alcătuire de programe, discuţii contradictorii, argumentări filosofice, conferinţe,singura posibilitate de manifestare a stării noastre lăuntrice, era cântecul. Cântam acele cântece în care simţămintele noastre îşi găseau mulţumire.
"Pe o stâncă neagră", cântecul lui Ştefan cel Mare, a cărui melodie,se spune, că s-a păstrat din timpul lui, din generaţie în generaţie. Se spune că în sunetul acestei melodii intra Ştefan triumfător în cetatea sa de la Suceava, acum 500 de ani. Când îl cântam, simţeam trăind acele vremuri de mărire şi de glorie românească, ne afundam în cinci sute de ani de istorie şi trăiam câteva clipe acolo în contact cu vechii soldaţi şi arcaşi ai lui Ştefan şi însuşi cu el.
"Ca un glob de aur", cântecul lui Mihai Viteazu. Cântecul lui Avram Iancu; "Să sune iarăşi goarna", cântecul Şcolii Militare de Infanterie de la 1917. "Sculaţi soldaţi", compus de Justin Ilieşu şi de Istrati, pe care noi l-am proclamat Imn al Legiunii etc.
Pentru a putea să cânţi, îţi trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi şi de vrăjmăşie faţă de camaradul său. Şi nici acela al cărui suflet e sterp de credinţă.
...Iar cântecul vă va fi un îndreptar. De nu veţi putea cânta, să ştiţi că este o boală care vă roade în adâncul fiinţei voastre sufleteşti sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veţi putea vindeca, să vă daţi de o parte şi să lăsaţi locul vostru, celor ce vor putea cânta."
Sigur,acolo era vorba de cântece ostăsești,dar am vrut să subliniez ideea de bază.Iată și câteva păreri ale scriitorilor,poeților și muzicienilor:
"Muzica exprimă ceea ce nu se poate spune prin cuvinte și despre care nu se poate tace " - V.Hugo
"Dacă nu am fi avut suflet ni l-ar fi inventat muzica." - Emil Cioran
"Muzica este graiul sufletului .Ea stârnește în noi nu instinctele,ci gândurile cele mai profunde." - Beethoven.
"Eu de câte ori aud doina,îmi pare că aud Moldova plângând după gloria sa ce veche ." - V. Alecsandri.
În fine,ideea este că în acest articol mi-am propus să vorbesc despre colinde și nu despre orice fel de colinde,ci despre colindele românești.Pentru că mie îmi plac foarte mult colindele românești.Pentru că ele vorbesc în primul rând despre noaptea magică a Nașterii Domnului și abia apoi de Moș Crăciun.Nimeni nu poate contesta fapul că muzica colindelor românești cuprinde întreg Adevărul Sfânt al Sărbătorii Crăciunului.Vorbesc de acel Adevăr Sfânt, a cărui lumină nu poate fi știrbită absolut deloc,fiind redată intact prin simțirea creștină românească cuprinsă în colindele noastre.În opinia mea,colindele lui Ștefan Hrușcă sunt cele mai frumoase colinde din lume,deoarece din muzicalitatea și versurile lor emană spiritualitatea creștină a poporului român. Ascultând aceste colinde, realizezi cât de originală și cât de duioasă este trăirea creștină a Neamului Românesc.Deși dacă astăzi te uiți în jurul tău și vezi o țară mizeră care răspândește un miros urât,ascultând aceste cântece,îți dai seama,că de undeva de departe, ,din moși-strămoși,de la oamenii simplii de atunci,răzbate pâna la noi această mireasmă plăcută de care nu ne mai săturăm în preajma Crăciunului.Mă doare foarte mult faptul că noi,românii de azi, am așezat un gunoi gras pe acest munte de spiritualitate lăsat nouă moștenire de strămoși.Și că,în loc să săpăm adânc în acest gunoi ca să găsim comoara neprețuită,ce ne unge sufletele cu mângâieri dulci de credință,mulți dintre noi se ung cu alifie proastă de import.Alifie care după un timp începe să te ardă,pentru că nu este ceea ce trebuie,deși nu îți dai seama de asta de la bun-început. Și încă ceva:Nu există Spiritul Crăciunului fără de Hristos,există doar Spiritul Creștin al Crăciunului și Spiritul Consumismului sau al Păgânismului!Colindele românești,în special cele cântate de Ștefan Hrușcă întrețin prin spiritualitatea lor Spiritul Creștin al Crăciunului lovind crunt în ideea de câștig a speculanților de tot felul:țiganii disperați din piețele românești care vor să îți vândă neapărat un brad tăiat ilegal compania coca-cola și alții.Iată câteva colinde pe care le-am ascultat foarte des în această săptămână:





















Niciun comentariu: