Salvati Roșia Montană

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

sâmbătă, 31 decembrie 2011

2011 a trecut,SALUT 2012!


2011 a trecut.Vine 2012.Ce-a fost bun în anul care tocmai s-a încheiat?Pentru mine a fost un an cu impliniri.Se putea și mai bine,dar atât a dat Dumnezeu.În primul rând am reușit să termin facultatea:cu bine!În al doilea rând,de fapt ce a fost mai important în acest an,am reușit să mai așez o cărămidă(solidă zic eu) la temelia transformării mele ca om,schimbare pe care mi-am dorit-o foarte mult.Era nevoie(numai Dumnezeu știe asta) de o schimbare în viața mea.Acum sunt mult mai pregătit pentru provocările ce vor veni.Sunt conștient că altfel le voi face față,fiindcă am dobândit mai mult curaj și mai multă liniște interioară.Văd în fața ochilor mei drumul vieții pe care trebuie să apuc,pentru a reuși și pentru a mă simți mult mai împlinit decât sunt acum.Acest drum îl văd de acum altfel,nu ca înainte: îl văd drept,fără ocolișuri rătăcitoare,în care să mă pierd.Mă scald în ape limpezi,nu în bălți tulburi. Și chiar dacă în viitor vor veni necazuri peste capul meu,voi ști cum să le întâmpin:ca un ADEVĂRAT LUPTĂTOR.Nu mă mai sperii așa ușor.
Privesc cu ochii plini de speranță spre viitor,spre 2012.Am auzit că în 2012 vine sfârșitul lumii.Ce păcat,că eu nu am timp de el,căci sunt cu ale mele.Îmi doresc multe de la anul ăsta:mai multe ca niciodată,pe toate planurile!Sunt așa de sigur că o să reușesc!De unde știu asta:din faptul că motorul faptelor mari nu este altceva decât armonia lucrurilor mici care lucrează în interiorul tău.Și pentru că sunt înarmat cu o armă biruitoare:RĂBDAREA.
Dar cel mai mult îmi doresc să văd în jurul meu oameni mai buni,oameni mai puțin egoiști,mai puțini oameni care se gândesc la ei,mai puțini oameni care să își plângă de milă,mai mulți luptători,mai mulți credincioși și tot mai puțini oameni ignoranți.Vreau să văd mai mulți oameni care se îngrijesc de suflet,mai mulți oameni care iubesc,mai mulții copii voioși,mai mulți tineri ținându-se de mână prin parcuri,mai multe familii creștine,mai multe persoane care-L caută pe Dumnezeu!
Dumnezeu să vă îndeplinească dorințele în Noul An!

vineri, 23 decembrie 2011

Colinde românești

De ce este Crăciunul o sărbătoare atât de frumoasă?De unde provine tot acest izvor de lumină, creator și susținător al unei atmosfere de magie,de căldură și de sfințenie pe care o simțim noi,creștinii?Eu cred că totul pornește din miracolul nașterii Mântuitorului Iisus Hristos.Dar cred că fără colinde,fără cântecele specifice acestei Sărbători,nu ar mai fi la fel. Cântecul nu este altceva decât exprimarea unei stări de spirit cu ajutorul muzicii.De asemenea,atunci când cineva(dar nu oricine) ascultă un cântec,în sufletul lui se reproduce acea stare de spirit care a dat naștere acelui cântec.Muzica are o mare putere asupra sufletului omenesc,influențându-l în bine sau în rău.Chiar si cuvântul "MUZICĂ" indica o dimensiune spirituală și provine din cuvântul "MUZĂ" care înseamnă " spirit artistic ".Puterea cântecului a fost sesizată și de unul din cei mai mari români ai secolului XX,român despre care, din motive politice(pe care nu are rost să le discutăm aici în amănunt,fiindcă nu este acesta scopul articolului),nu se discută în zilele azi,sau cel mult dacă se aduce vorba despre el,este pus într-o lumină foarte proastă.Iată ce ne spune Corneliu Zelea Codreanu în cartea sa "Pentru Legionari" despre al 4-lea element care a ajutat la întremarea organizației "Legiunii Arhanghelului Mihail" :
"...4. Cântecul. Probabil, nepornind pe drumul raţiunii, cu alcătuire de programe, discuţii contradictorii, argumentări filosofice, conferinţe,singura posibilitate de manifestare a stării noastre lăuntrice, era cântecul. Cântam acele cântece în care simţămintele noastre îşi găseau mulţumire.
"Pe o stâncă neagră", cântecul lui Ştefan cel Mare, a cărui melodie,se spune, că s-a păstrat din timpul lui, din generaţie în generaţie. Se spune că în sunetul acestei melodii intra Ştefan triumfător în cetatea sa de la Suceava, acum 500 de ani. Când îl cântam, simţeam trăind acele vremuri de mărire şi de glorie românească, ne afundam în cinci sute de ani de istorie şi trăiam câteva clipe acolo în contact cu vechii soldaţi şi arcaşi ai lui Ştefan şi însuşi cu el.
"Ca un glob de aur", cântecul lui Mihai Viteazu. Cântecul lui Avram Iancu; "Să sune iarăşi goarna", cântecul Şcolii Militare de Infanterie de la 1917. "Sculaţi soldaţi", compus de Justin Ilieşu şi de Istrati, pe care noi l-am proclamat Imn al Legiunii etc.
Pentru a putea să cânţi, îţi trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi şi de vrăjmăşie faţă de camaradul său. Şi nici acela al cărui suflet e sterp de credinţă.
...Iar cântecul vă va fi un îndreptar. De nu veţi putea cânta, să ştiţi că este o boală care vă roade în adâncul fiinţei voastre sufleteşti sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veţi putea vindeca, să vă daţi de o parte şi să lăsaţi locul vostru, celor ce vor putea cânta."
Sigur,acolo era vorba de cântece ostăsești,dar am vrut să subliniez ideea de bază.Iată și câteva păreri ale scriitorilor,poeților și muzicienilor:
"Muzica exprimă ceea ce nu se poate spune prin cuvinte și despre care nu se poate tace " - V.Hugo
"Dacă nu am fi avut suflet ni l-ar fi inventat muzica." - Emil Cioran
"Muzica este graiul sufletului .Ea stârnește în noi nu instinctele,ci gândurile cele mai profunde." - Beethoven.
"Eu de câte ori aud doina,îmi pare că aud Moldova plângând după gloria sa ce veche ." - V. Alecsandri.
În fine,ideea este că în acest articol mi-am propus să vorbesc despre colinde și nu despre orice fel de colinde,ci despre colindele românești.Pentru că mie îmi plac foarte mult colindele românești.Pentru că ele vorbesc în primul rând despre noaptea magică a Nașterii Domnului și abia apoi de Moș Crăciun.Nimeni nu poate contesta fapul că muzica colindelor românești cuprinde întreg Adevărul Sfânt al Sărbătorii Crăciunului.Vorbesc de acel Adevăr Sfânt, a cărui lumină nu poate fi știrbită absolut deloc,fiind redată intact prin simțirea creștină românească cuprinsă în colindele noastre.În opinia mea,colindele lui Ștefan Hrușcă sunt cele mai frumoase colinde din lume,deoarece din muzicalitatea și versurile lor emană spiritualitatea creștină a poporului român. Ascultând aceste colinde, realizezi cât de originală și cât de duioasă este trăirea creștină a Neamului Românesc.Deși dacă astăzi te uiți în jurul tău și vezi o țară mizeră care răspândește un miros urât,ascultând aceste cântece,îți dai seama,că de undeva de departe, ,din moși-strămoși,de la oamenii simplii de atunci,răzbate pâna la noi această mireasmă plăcută de care nu ne mai săturăm în preajma Crăciunului.Mă doare foarte mult faptul că noi,românii de azi, am așezat un gunoi gras pe acest munte de spiritualitate lăsat nouă moștenire de strămoși.Și că,în loc să săpăm adânc în acest gunoi ca să găsim comoara neprețuită,ce ne unge sufletele cu mângâieri dulci de credință,mulți dintre noi se ung cu alifie proastă de import.Alifie care după un timp începe să te ardă,pentru că nu este ceea ce trebuie,deși nu îți dai seama de asta de la bun-început. Și încă ceva:Nu există Spiritul Crăciunului fără de Hristos,există doar Spiritul Creștin al Crăciunului și Spiritul Consumismului sau al Păgânismului!Colindele românești,în special cele cântate de Ștefan Hrușcă întrețin prin spiritualitatea lor Spiritul Creștin al Crăciunului lovind crunt în ideea de câștig a speculanților de tot felul:țiganii disperați din piețele românești care vor să îți vândă neapărat un brad tăiat ilegal compania coca-cola și alții.Iată câteva colinde pe care le-am ascultat foarte des în această săptămână:





















miercuri, 21 decembrie 2011

Sărbătoarea Crăciunului


Iătă,a mai trecut un an și ne găsim din nou în preajma Sfintei Sărbători a Crăciunului.Sunt sigur că pentru mulți dintre noi,această Sărbătoare este un prilej de mare bucurie.Pentru mine este cea mai mare Sărbătoare. Ce-mi place mai mult de Crăciun?Păi sincer,îmi place foarte mult atmosfera specială de sărbătoare întreținută prin cântec - colindele, îmi place să împodobesc bradul,dar cel mai mult îmi place că în această perioadă de sfârșit a anului am ocazia să ma înnoiesc,să mă nasc din nou,așa cum se spune.Ce frumos este să te naști din nou!Prin această Sărbătoare,simt nu numai că întineresc,dar mă simt ca un adevărat copil,fiindcă ma bucur de fiecare clipă,de fiecare moment magic al acestei Sărbători. De Crăciun nu am voie să fiu supărat,fiindcă orice copil se bucură la maxim acum.Este atât de mare bucuria aceasta în sufletul meu,încât se șterg cu buretele toate supărările,toate eșecurile petrecute de-a lungul acestui an care tocmai se sfârșește.Mă doare însă un lucru:acela că în preajma acestei Sărbatori unii oameni sunt tot triști,tot mohorâți,fiindcă nu știu să profite de atmosfera minunată și purificatoare.Pentru toți cei care vor să se schimbe în bine,acum este ocazia perfectă!Mă doare și faptul că există copii flămânzi ai căror părinți nu au ce pune pe masă în ziua sfântă.Dar cel mai mult mă doare când văd pe acei oameni care sărbătoresc un Crăciun totalmente laic,cu Moș Crăciun,cadouri,brad de Crăciun,distracții,petreceri în club,uitând de adevărata semnificație a acestei Sfintei Sărbători.Crăciunul înseamnă de fapt nașterea Domnului nostru,Iisus Hristos.Această Sărbătoare nu mai înseamnă absolut nimic dacă neglijăm total dimensiunea religioasă,creștină, a nașterii Mântuitorului,dacă prin Moș Crăciun încercăm doar să-l facem uitat pe Iisus Hristos.Lumea trebuie să înțeleagă:Petrecerea de Crăciun care nu dă nicio dovadă pentru nașterea lui Iisus Hristos este doar o sărbătoare păgână.Pe vremuri,comuniștii,pentru a-l face uitat pe Iisus Hristos l-au inventat pe Moș Gerilă.Tot așa, capitaliștii de astăzi întrețin mitul unui Moș Crăciun cât mai comercial pentru a ascunde adevărata semnificație a Sărbătorii.Nu este rău să întreținem Spiritul Crăciunului folosindu-ne de acest personaj,dar trebuie să înțelegem rolul lui:Moș Crăciun a fost inventat pentru a amplifica atmosfera de bucurie creată în jurul nașterii Domnului,pentru a-i ferici pe copii cu cadouri,dar el nu trebuie trecut pe primul plan,întrucât nu trebuie să uităm că până și Moș Crăciun are o origine creștină:Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae ( Santa Claus) care și-a făcut apariția în secolul I. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Santa Claus este anglicizarea lui Sinterklaas care înseamnă Sfântului Nicolae în limba olandeză. Se pare că termenul Santa Claus a apărut în SUA prin contactul imigranților olandezi cu alte populații americane.De aceea,trebuie să înțelegem că dacă vrem să redevenim copiii de altădată,nu trebuie să ne amăgim crezând că avem dreptul de a juca rolul copiilor mici care cred în Moș Crăciun fără a ne înnoi mai întâi prin nașterea lui Hristos.Nu trebuie să fim orbiți de "Spiritul Crăciunului",ci trebuie să credem în miracolul nașterii Mântuitorului,produs acum aproape 2011 ani.
Nu-mi ramâne decât să vă urez un Crăciun Fericit,multă pace și lumină în suflet tuturor!

marți, 13 decembrie 2011

După Mădălina,pleacă și Mălina:Tot mai mulți artiști sensibili aleg calea lui Iuda


După Mădălina Manole care s-a sinucis anul trecut,pe 14 iulie 2010,acum o altă cântăreață talentată,Mălina Olinescu a decis să-și pună capăt zilelor,aruncându-se de la etajul 6 al blocului în care locuia.Se pare că toți mai mulți artiști sensibili,care nu fac față răutăților vieții din lumea aceasta aleg calea lui Iuda,crezând că poate este mai bine pe lumea cealaltă.Cazul Mădălinei Manole a creat un precedent din acest punct de vedere.Trebuie să fii orb și să nu observi asemănătoarea izbitoare dintre cele două întâmplări tragice.Atât Mădălina Manole cât și Mălina Olinescu au făcut partea din breasla artiștilor talentați în domeniul muzicii românești,artiști autentici, spre deosebire de non-valorile promovate intens de societatea românească actuală,expuse de mai toate ziarele și gazetele(și nu vorbesc aici numai de cele de scandal),inclusiv cele sportive și de aproape toate televiziunile.Pe scurt,toată mass-media românească vinde pe bani grei un gunoi spiritual de cea mai joasă speță și asta pentru că românii sunt needucați și primesc cu zâmbetul pe buze toată această mizerie.Care au fost cauzele unor astfel de tragedii?Nu am stat prea mult să cercetez,să mă documentez despre cele două cazuri,dar pot să-mi dau cu părerea.Mai mult ca sigur cele întâmplate s-au petrecut fiind provocate de stările depresive prin care au trecut cele 2 artiste.Depresii care s-au născut ca urmare a faptului că cele două femei nu se simțeau împlinite în plan sentimental.Și de ce asta?Pentru că într-o societate în care accentul se pune numai și numai pe lucrurile materiale,pe ceea ce se vinde mai bine chiar dacă poate lucrul ăsta afectează ordinea morală și spirituală lasată de Dumnezeu prin Cuvântul Său,pe lucruri trecătoare,pe câștigul realizat cu orice preț,chiar în mod necinstit și cu sacrificiu cât mai mic,nu numai că nu poți înțelege sensul vieții omenești,dar nici măcar nu mai poți prinde vreo picătură din Cerul Adevărurilor Sfinte care îți pot lumina întreaga viață călăuzindu-ți pașii spre Mântuire.Linia pe care societatea sau mai bine zis,lumea actuală,ți-o impune în mod forțat să o urmezi nu mai are nici o tangență cu drumul pe care Dumnezeu ar vrea ca tu să îl urmezi,prima fiind o cale întunecoasă,tenebroasă,care ocolește total potecile luminate și împăciuitoare promise omului încă de la nașterea sa.



Pentru un popor,artiștii autentici sunt un dar de la Dumnezeu,un dar incomensurabil,ei fiind aceia care sunt înzestrați cu anumite calități care reușesc să servească scopului creației (de cele mai multe ori crearea unei stări de spirit),căci acesta este scopul,scăldându-se în ape speciale.Aceste ape speciale,aceste izvoare rare,din care se hrănește sau se adapă sufletul unui artist nu sunt altceva decât energii spirituale dăruite artistului de către Dumnezeu,energii pe care oamenii obișnuiți nu le au.Sunt asemenea unor canale care se deschid mai mult sau mai puțin,pentru receptarea lucrurilor din lumea înconjurătoare,cu o frecvență mult mai mare însă decât la oamenii care nu au privilegiul de a face parte din această sferă.Însă rolul celor care fac parte din comunitatea din care s-a născut artistul este acela de a-l promova,de a-l susține,de a-l impune dacă valoarea sa ca artist o cere într-o poziție din care,o dată ajuns acolo,el să reușească să-și ajute comunitatea,dăruind oamenilor acele cadouri,acele punți nevăzute,care să-i ajute să treacă peste greutățile de zi cu zi și să-i apropie mai mult de esența vieții omenești,așa cum este ea,în imaginea ei naturală,cu bucurii și necazuri.Exact ca într-o familie în care membrii ei trebuie să facă sacrificii dacă se observă că unul dintre copii are o predispoziție,o înclinație spre o anumită profesie.Părintele care citește darul copilului lor,îl întrezărește,dar din comoditate sau din alte cauze,nu îndrumă copilul în direcția în care ar trebui,păcătuiește grav,căci nesocotește darurile dumnezeiești.Se rupe un echilibru în acel moment.Ceea ce facem noi românii cu artiștii autentici sau cu valorile adevărate este mult mai grav de atât.Noi păcătuim la un nivel mult mai de jos,încălcând orice normă de bun simț,de omenie și rupând echilibrul într-o formă foarte gravă.Ceea ce facem noi ca popor este exact ceea ce ar face o mamă văduvă,care are două fete,ambele la fel de frumoase ca fizic,la fel de atrăgătoare,una care a primit o salbă la naștere,una care nu a primit așa ceva la naștere, dar și-a cumpărat una de import după și atunci când ies în oraș,primei fete nu i se vede salba,căci este în interiorul ei ,însă la cea de-a doua se vede,ea afișându-se cu această salbă de import peste tot,pentru a fi văzută de ceilalți oameni.La un moment dat,vin oamenii cu intenții necurate la mama cu cele două fete frumoase,știind că ea trăiește în sărăcie. I se propun lucruri indecente și părintele(mama),aflându-se în sărăcie și în mizerie,acceptă,obligându-și cele două fete la fel de frumoase să se prostitueze. Cea cu salbă de import reușește să-și facă treaba bine,întrucât se dezbracă ușor de tot ceea ce are pe ea,căci nu e e nimic al ei și scoate bani buni din asta,însă cea de-a două nu se împacă cu actuala stare de lucruri,fiindcă oricât ar încerca ea să se dezbrace de tot ce are pe ea,știe că nu poate da jos și salba primită la naștere,deoarece salba se află în interiorul ei și nu poate să o smulgă.Așa se chinuie săraca fată,încercând să-și înduplece mama să o înțeleagă,dar aceasta refuză,văzând ce de bani face sora ei.Atunci ea caută ajutorul la oamenii răi care i-au plătit mamei pentru serviciile celor două fete,dar cu atât mai mult aceștia nu sunt capabili să o înțeleagă,fiind mult prea preocupați de satisfacerea propriilor lor interese.Iar fata,fiindcă nu-și cunoaște Tatăl,nu știe ce om minunat a fost cât a trăit pe acest pământ și nu știe că El încă trăiește și o poate ajuta cum nimeni de pe pământ nu o poate ajuta,decide să-și pună capăt zilelor,luând cu ea în mormânt acea salbă minunată pe care mulți oameni nu au apucat încă să o vadă.
Dragi Români,oameni ai țării acesteia,vreau să știți că pentru aceste două tragice evenimente,ce seamănă ca două picături de apă, purtăm o vină imensă,ca popor,pentru că ne obligăm copiii să se prostitueze moral,intelectual și spiritual,acceptând porcăriile toxice care omoară ordinea naturală,declanșând haosul nu atât în lumea exterioară,care nu este altceva decât amprenta spiritului (colectiv) asupra materiei,cât în lumea interioară,în sufletul nostru,care este atacat și bombardat din toate părțile.În loc să ne îngrijim de artiștii talentați,să-i respectăm,să-i promovăm,să-i facem pe aceștia să simtă că noi,românii avem nevoie de ei pentru a trece mai ușor peste greutățile cotidiene(pentru că noi chiar avem nevoie de ei),noi îi condamnăm în fiecare zi la uitare,obligându-i să rămână în anonimat acordând prioritate celor care contribuiesc la crearea unui climat toxic atât pentru ei cât și pentru noi.În loc să ne îndulcim sufletul folosindu-ne de aceste daruri ale sensibilității artistice omenești,noi le respingem vădit.Noi nu lăsăm aceste izvoare să curgă pentru noi,căci ne vrem murdari în noroiul în care ne scăldăm ca porcii,ci le punem stavilă,de frică să nu vină peste noi și să ne inunde inimile cu triluri de privighetori,forțând astfel aceste ape să se acumuleze într-o căldare care de multe ori sau este prea strâmtă și dă pe dinafară sau este prea fragilă și se sparge.Viața pe care o duc astăzi majoritatea oamenilor este una deprimantă,pentru că ea este impusă forțat de societatea în care trăim. Noi nu ne dăm seama de acest lucru,trăind cu falsa impresie că beneficiem de o libertate nemărginită,dar oare ce fel de libertate este aceea care impune o ordine prin care oameni cu un talent excepțional ajung captivi în cirezile așa zis "democrate". Tot mai multe semne ne indică clar că în ultima perioadă lucrurile o iau razna rău de tot.



Revenind la cazul Mălinei Olinescu,este mai mult decât interesant că și tatăl acesteia,Boris Olinescu a murit căzând de la etajul 10 al unui bloc,unii spunând că a fost vorba tot de suicid.Aceste afirmații au fost însă dezmințite de soția lui,fiind vorba de un accident și nu de suicid.Cât despre Mălina Olinescu,sunt de părere că ea nu ar fi trebuit să creadă așa de mult în oameni,pentru că în primul rând trebuie să crezi în Dumnezeu și apoi în oameni.Astăzi,majoritatea oamenilor dezamăgesc,fiind lipsiți de contactul cu Dumnezeu,iar din cauza sufletului pervertit sunt total nestatornici în ceea ce privește sentimentele.De fapt,astăzi,oamenii greu fac distincția între sentimente și patimi. Cu un public numeros de români călduroși,autentici,cred că nu s-ar fi simțit atât de singură și și-ar fi dat seama că este nevoie de ea pe scena muzicii românești.La fel este valabil și pentru Mădălina Manole,așa că iată de ce suntem atât de vinovați,noi,românii.Dumnezeu să o ierte pentru această tragică alegere,atât pe Mălina,cât și pe Mădălina!

luni, 12 decembrie 2011

Nu cred în clasa politica actuală


Nu mai cred absolut deloc in clasa politică actuală.Motivul este unul foarte simplu:politicienii de astăzi au niște suflete mizerabile:Iliescu,Petre Roman,Adrian Năstase,Traian Băsescu au fost și încă rămân niște scursuri umane.Au demonstrat-o din plin.De fapt nici nu-i de mirare,fiindcă ei nu sunt altceva decât foști comuniști,iar teoria materialismului absolut,marxism-leninismul, le-a pervertit atât de mult interiorul uman încât au mai rămas doar cu o puținătate de suflet în ei.Nu asta ar fi marea problemă.Adevărata problemă este faptul că, sufletește vorbind, ei sunt doar niște impotenți,fiindcă puținătatea aia de suflet care le-a mai rămas este umplută până la refuz cu MIZERIE.Cum văd mizeria din sufletul lor?Simplu:o poți vedea și tu:nici măcar nu e nevoie să ieși din casă,doar scoate capul pe fereastră și uita-te:vei vedea mizeria din sufletul lor și a celor pe care îi susțin pe toate străzile,pe toate câmpurile,pe toate dealurile,în toate pădurile,pe toate râurile și pe toți munții,pe toate plajele,în toate spitalele și în toate instituțiile statului.Datoria stăpânilor unei case este aceea de a se asigura că în casa lor este în primul rând curățenie,apoi liniște și armonie,dând indicații sănătoase tuturor slujitorilor acelei case.Dar dacă stăpânii sunt mizerabili pe dinăuntru,atunci inevitabil mizeria aceasta se va proiecta în exterior,provocând HAOS în casa lor.Degeaba ne amăgesc ei cu vorbe,faptele lor vorbesc de la sine,iar daca suntem orbi și nu reușim să le vedem,atunci avem miros să ne dăm seama că ceva pute rău în jurul nostru.Iar ceea ce pute așa de rău nu sunt nici gunoaiele de pe stradă,nici cerșetorii murdari de pe trotuare sau boschetarii adormiți prin gări,nici bătrânii din azile sau spitale,ci pute un singur lucru:FIINȚA INTERIOARĂ a politicienilor români și nu numai a lor,ci și ființa interioară a câtorva milioane bune de români. Cert e un lucru:MI-E GREAȚĂ SĂ-I MAI VĂD,de acea mi-am promis să nu mai deschid televizorul. Cred doar că este o reacție normală,atunci când răzbați dincolo de imaginea îngrijită și dincolo de vorbele mieroase și vezi mizeria,gunoiul spiritual pe care vor să ți-l bage forțat pe gât.Nu,nu,nu! nu este nicidecum o revoltă a mea,personală, împotriva lor.Este un principiu de viață impus mie,pentru a-mi ține simțurile interioare(căci pe cele exterioare nu am cum) departe de duhoarea asta care pute rău.
Nu mai cred în nici un politician de tipul ăstora,care au vândut țara pe nimic.Și iarăși nu mai cred în astfel de oameni care îi susțin.Cred doar în Dumnezeu și cred în oamenii cu frică de Dumnezeu.În restul nu cred.Numai oamenii cu frică de Dumnezeu se vor gândi și la cei aflați în suferință,ceilalți nu au și nu vor avea nici o valoare pentru mine.În vorbe nu mai cred,nu cred nici în cei care ne dau mălai gratis în campania electorală și nu cred nici în sportivi,oameni care se îmbracă elegant și arată bine,nici în cântăreți care scot melodii bune sau de suflet.Voi căuta la oameni frica lor de Dumnezeu,iar acolo unde nu o voi găsi,voi ști că este doar un mare gol.