Salvati Roșia Montană

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

sâmbătă, 5 martie 2011

Lumea azi și "American Dream"


În zilele noastre există o mare prăpastie între noi,oamenii.Fizic suntem atât de aproape,sufletește suntem atât de departe.Ne chinuim uneori să ne atingem prea mult,dar ne este frică să ne legăm la ochi și să ne simțim respirația.Ne este frică să simțim ceva mai mult,pășind prin întuneric,dar cel mai mult ne este frică să semănăm încrederea în ceilalți.Dezbinarea este la tot pasul.Familia este pe cale de dispariție.Femeile au ajuns în ochii bărbaților doar niște instrumente pentru a-și satisface diverse nevoi.Adevăratele prietenii sunt eclipsate de interese meschine.Noi tinerii suntem atât de pervertiți,încât am ajuns să confundăm inocența cu "chestii gay".Intimitatea între prieteni a dispărut complet.Sacrificiul în ziua de azi este catalogat adesea drept "terorism".Nu există ochi pentru altceva,decât pentru ceea ce ni se dă cu scopul de a fi distruși în ființa noastră morală.În afara unor interese pur materiale,binele colectiv nu mai motivează pe absolut nimeni.Nici măcar pe clerici.Toți ne gândim să facem bani,bani,bani.Toți au impresia că sunt deștepți.Sensibilitatea sufletească este considerată după principiul darwinian,sau după cel marxist,o slăbiciune,un dușman de clasă ce împiedică productivitatea.Sunt mulți care susțin sus și tare că nu sunt comuniști,dar se ghidează în viață după aceleași legi materialiste.Un tânăr intelectual în ziua de azi nu este foarte departe dpv. al trăirilor sufletești de un manelist de rând.Cei ce trăiesc "American Dream" trăiesc de fapt visul marxist-leninist în variantă occidentală.Noi,bărbații ne-am obișnuit să cumpărăm femeile cu ajutorul banilor.Exact ca și cum am cumpăra un lucru comercial din vitrina unui magazin.În loc să căutăm să obținem de la ele afecțiunea pornită din inimă,iubirea adevărată,sacrificiul pentru noi,preferăm în schimb alte servicii.În loc să ne dăruim,mergem la prostituate.Ce-i drept,80-90% dintre fete visează și ele fix:CAI VERZI PE PEREȚI.Trăiesc visul american mai vârtos decât noi,se îmbată mai bine decât 30% dintre băieți și consideră că a nu face sex de minim 3 ori pe săptămână este cea mai mare tragedie ce li se poate întâmpla.Am avut o dată cu o experiență cu o fată care m-a șocat.Am făcut cunoștință în metrou cu o fostă colegă a unui prieten.Deși nu am vorbit decât vreo 5 minute despre lucruri neînsemnate,la despărțire mi-a urat:"Să ai parte de tot ce îți dorești tu,de petreceri,de distracții,bautură,de femei multe și tot ce îți dorești tu".Exact acestea au fost cuvintele ei.Am rămas...fără cuvinte.Când am ajuns în cameră,primul gest pe care l-am făcut,am aprins lumina,m-am uitat fix în oglindă și m-am întrebat:"Oare pe fața mea chiar scrie că eu îmi doresc distracții și femei fără număr alături de care să petrec?".Ok,poate că tipa a vrut să-mi intre în grații,dar a sunat ciudat,mai ales că nu făcea parte nicidecum din categoria celor "prostuțe".Concluzia a fost ceva de genu:"Ciudat,credeam că nu am față de cocalar!".Dar dacă unui om cât de cât educat,îi este greu să se uite în ochii altuia pentru a-l cunoaște,fără a se folosi de ceea ce a studiat la școală sau de ce a citit prin reviste,ci bazându-se pe intuiția de ființă umană cu care ne-a înzestrat Dumnezeu,dacă unui astfel de om îi este greu să fie profund,atunci ce mai poți cere de la un om de rând?De-a lungul vieții,am avut parte și de surprize.Am cunoscut oameni simpli,care aveau darul de a te ghici din 2,maxim 3 priviri.Astăzi acești oameni sunt o specie rară.Sau așa îi considerăm noi,fiindcă nu dăm tot timpul peste astfel de oameni și nici ei nu sunt genul care să iasă în față,pentru că sunt smeriți.

joi, 3 martie 2011

miercuri, 2 martie 2011

Am ramas fără cuvinte...


Pentru prima dată în viața mea am rămas fără cuvinte și fără vorbe.Pentru prima dată în viața mea imi doresc să rămân un mut de acum incolo.Pentru prima dată în viață urăsc într-atat cuvintele și vorbele încât dacă ar fi posibil le-aș da foc sau le-aș desființa,iar după aceea aș inventa un nou mod de comunicare între oameni.Și tot pentru prima dată nu mă mai sperie gândul de a trăi,așa viu cum sunt,într-un cavou gros de piatră,în care să pot urla în voie fără ca cineva să mă poată auzi.Aș vrea să-mi înghit toate vorbele superficiale pe care le-am rostit până acum.Toate vorbele goale aș vrea să plece acum de la mine.Aș vrea să-mi înghit limba și să nu mai vorbesc despre nimic.Nu vreau să par întunecat de deznădejde,dar asta simt acum.Azi,cuvintele și vorbele mi se par un blestem pe capul meu.Nu știu cum va fi mâine,dar azi simt așa.În clipele acestea mă mulțumesc să răspund tuturor printr-o tăcere de mormânt.Sau poate azi doar am realizat că la urma urmei și tăcerea e un răspuns.

marți, 1 martie 2011

Cum a murit fostul conducator al statului,generalul Ion Antonescu


Se știe că generalul Ion Antonescu a fost conducătorul autoritar al României în perioada celui de-al doilea război mondia,între anii l940-1944.S-au spus multe despre mareșal și multe lucruri negative dar eu pe bolșevici nu i-am crezut niciodata.Rămân la părerea ca dacă generalul ar fi rămas in continuare la cârma României,astăzi am fi fost una dintre marile puteri ale Europei.Luând în calcul chiar și ipoteza că ar fi fost fascist ,nu îmi schimb punctul de vedere.Spania a ajuns unde este și datorită generalului Franco.Iată cum au murit generalul și Constantin Z.Vasiliu,fost ministru de interne.
Raportul oficial a consemnat că „Ion Antonescu a cerut să fie executat de militari și nu de gardienii închisorii”, dar a fost refuzat. Înainte de execuție, Ion Antonescu a exclamat: "Iar ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici măcar cenușa mea". "[...] După care s-a dat comanda pentru execuție. Armele au fost încărcate și atunci când s-a tras, Mareșalul a salutat ridicându-și pălăria cu mâna dreaptă, după care a căzut. Mareșalul s-a ridicat imediat, sprijinindu-se într-un cot și a spus: 'Nu m-ați împușcat, domnilor, foc!', după care gardianul șef s-a dus la Antonescu cu pistolul în mână și l-a împușcat în cap. Doctorul i-a examinat și a spus că Antonescu și Vasiliu erau încă în viață. Gardianul șef s-a dus din nou la Vasiliu, dar i s-a blocat pistolul când a încercat să tragă. A luat o pușcă de la unul dintre gardieni și a tras un foc în capul lui Vasiliu, dar după aceia pușca s-a blocat și ea. A schimbat pușca cu alta și a mai tras alte trei focuri în diferite părți ale corpului lui Vasiliu după care s-a dus la Mareșal și i-a tras trei focuri în piept. Doctorul i-a examinat din nou și a spus că Antonescu era mort, dar Vasiliu mai era în viața. Din nou, gardianul a tras un foc în capul lui Vasiliu. Creierii lui Vasiliu au fost împrăștiați, dar el mai mișca și mai spunea ceva ce nu putea fi înțeles. Gardianul s-a dus din nou și i-a mai tras două focuri in cap după care doctorul l-a declarat și pe Vasiliu mort."


.
Din păcate,dacă azi aduci vorba la televizor de mareșalul Ion Antonescu,vine repede dl. Radu Ioanid de la muzeul holocaustului din Washington și-ți face ce știe el mai bine:iți pune călușul in gură.