Salvati Roșia Montană

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

marți, 14 octombrie 2008

"Donde estas corazon" sau Cum sa ai grija de suflet?

Sufletul si spiritul sunt in opinia mea doua notiuni identice,ele se si confunda.Asta pt. ca aceste randuri nu au acel scop de a contura deosebirea dintre ele.Altceva vreau sa pun in lumina acum si anume cum se pierde sufletul(sau spiritul) sau o alta chestie legata de ele de-a lungul vietii.Ce inseamna spiritul si de ce trebuie sa-l mentii in viata atata timp cat se presupune ca "traiesti"?Pt. ca atunci cand ti-ai sufocat spiritul,deja esti mort,chiar daca bataile inimii n-au incetat inca.Multi dintre noi insa,reusim adesea sa resuscitam spiritul si atunci obtinem speranta,dar pt. asta iti trebuie credinta,vointa si tarie de caracter.Intrebarea mea este:Cine ucide spiritul?Sincer pana in clipa de fata spuneam ca munca.Munca fortata,asidua,necontenita,infaptuita fara nici o pasiune, "trivializeaza",dupa cum spunea Emil Cioran.Munca sau un alt lucru legat de ea:banul,ce-l perverteste pe om in cele mai groaznice chipuri,prin mijloacele care-l produc,adeseori umilitoare,uneori chiar abominabile,mijloace ce pervertesc chiar prin esenta lor.Sunt insa si multe voci ce spun:"Banii aduc fericirea!",dar poate ca multi dintre acestia nu stiu inca ce inseamna fericirea.Pe scurt,a face ceva ce nu-ti place absolut deloc te distruge! si asta mai mult ca sigur...
Te distruge pana intr-acolo incat ajungi sa crezi cu desavarsire:Sufletul meu a murit de mult!Am ajuns un nenorocit,nu valorez mai mult decat un robot cu ceva mai multa minte...
Ei si aici intervine miracolul acesta,atat de drag tie:resuscitarea.Cum faci asta?Hmmm...
E simplu:se-ntampla aproape zilnic.Faptul ca pui un film la calculator sau la DVD,citesti o carte,daruiesti o floare unei fete sau de ce nu pur si simplu daruiesti ceva cuiva cu dragoste,vizitezi un muzeu,te duci la biserica,admiri un peisaj,te plimbi prin parc,iesi in oras,ajungi pana si-n club,te destinzi,meditezi,asculti muzica,te bucuri de mireasma curata a diminetii,te cufunzi in linistea noptii,cuprins de tainele viselor,toate acestea au o misiune precisa:sa te resusciteze din starea fara de suflare in care te aflii.
Si cum nici o intrebare nu trebuie sa ramana fara un raspuns,eu spun:Tu insuti!Tu esti acela care-ti ucizi sufletul,tu esti acela care-ti distrugi sufletul,uitand de pornirile bune pe care le ai in fiecare zisi tot tu insuti ai puterea sa le cauti din nou si vointa sa le pui pe primul plan,sa treci mai departe dupa fiecare knock-out pe care ti-l da o lectie de viata.(Imi cer scuze ca am fost si aici destul de subiectiv,sper sa mai ma detasez in urmatoarele articole.)

luni, 13 octombrie 2008

Cine este BlancheEtNoir?

R...,cum ii spun prietenii,pt mine reprezinta o mare enigma,pe care n-am reusit inca sa o deslusesc.
O enigma ce-mi degaja mai multa vraja decat cea a Otiliei..."Fata faina" de altfel,ea reprezinta un personaj ciudat doar in opinia mea.Pt. multi altii,ea este "foarte de treaba",ba chiar "prea de treaba".Pt. mine ea nu e asa,nu vreau sa fie asa!Scriu despre asta,dat fiind faptul ca am intalnit-o de curand,dupa ce n-am mai vazut-o de ceva timp.Nu aveam de gand sa aduc in discutie acest subiect,dar eu trebuie sa zugravesc o realitate,iar aceasta realitate a venit o data cu ea!De atunci m-am mai trezit putin din acel vis nefast al vietii,aducator de pierzanie intr-un fel,realizand cine sunt,ce am realizat si ce am de facut pe viitor.Asta am simtit atunci si inca mai simt si acum,aceasta crunta realitate.BlancheEtNoir e "pseudonimul" pe care si l-a ales ea insasi si nu cred ca exista altul mai potrivit pentru ea.Mie insa imi face placere sa-i zic Maria.Dar pt.a continua povestea,trebuie sa o reintalnesc.Acum pot sa spun doar atat:Cuvintele sunt de prisos cand o intalnesc,prefer sa scap repede de ele,m-as multumi doar sa privesc...

duminică, 5 octombrie 2008

Despre "Selectioner"

Nu este o rusine sa te bata Lituania acasa cu scor de forfait,rusine e sa te numesti Victor Pi-turca.Pt. ca echipa nationala de fotbal a Romaniei practica acum un joc mult mai nou,mult mai "spectaculos",denumit turca.De fapt,un singur om a reusit sa transforme nationala de fotbal in nationala de turca."Da ce dom-le, Romania e Brazilia?".Nu.Asa cum Romania n-are palmaresul Braziliei,nici Pi-turca n-are stofa de antrenor de fotbal."Ne comparam noi cu tari ca Italia,Franta?".Nu,dupa cum nici Piturca nu se compara cu Lucescu,Petrescu sau Boloni.Sincer, stau si ma gandesc de ce Brazilia are jucatori foarte buni si noi n-avem?Pai au jucatori geniali,nu?
Iar geniul se naste de multe ori din foamete si saracie,ca si la noi.Si ca sa nu rabzi de foame,te duci colo pe Copa Cabana sa mai uiti.Te duci si la noi pe izlaz,da' te alunga Tata Floarea si cu Nenea Gheorghe,ca se duce dracului iarba si n-au vitele ce mai manca...Pe stadion n-avem voie,ca trebuie sa pulsam bine la "Academiile de Fotbal"."Nea Piti" este un mare antrenor,deoarece este un "conservatorist".Cand era "strike player" la Steaua tot "conservatorist" era.Cand a intrat pe stadion pt. prima data,din cauza cararii de pe cap ce-i impungea pletele in ochi,dar fruntea i-o lasa cat de putin "libero",n-a sesizat ca maidanul s-a reprofilat in gazon,asa ca a pastrat traditia si a ramas un "antrenor de maidan",adica un Pi-turca.Turca e un joc frumos,inteligent,ce supravietuieste prin arta blocajului tactic si mental,pacat ca nu se organizeaza cupe sau olimpiade,am fi avut un antrenor de top class.Ca sa intelegeti cum "se joaca" turca,imaginati-va un joc pe care echipa mai slab cotata il joaca in deplasare,intre 2 echipe arhicunoscute:una,sa zicem Liverpool,cea mai titrata din Anglia,iar alta,Steaua,o echipa in privinta careia orice roman iti zice ca e cea mai tare si fiind 1-0 pt. gazde,dintr-o data rasare din gazon o "valerioasa rachita" cu chelie care primeste mingea,priveste in stanga si-n dreapta si nu mai stie ce sa faca cu ea,dupa care isi indreapta privirea catre staff-ul tehnic,dar dintr-o data vede o mutra intunecata ,din care nu intelege nimic...Si "GAME OVER",chiar daca este minutul 70.

joi, 2 octombrie 2008

Ce e cu talentu' asta...

Montesquieu spune despre talent ca este un dar pe care Dumnezeu ni l-a facut un secret si pe care noi il dezvaluim fara sa stim.Multi oameni sunt talentati,unii chiar au un talent extraordinar.
Spun despre mine ca sunt talentat la scris si nu vreau sa par un laudaros,deoarece m-as putea baza pe acele persoane care ar fi jurat ca eu dau la jurnalism daca n-ar fi stiut ca-mi propusesem de altfel un alt obiectiv,dar nu asta conteaza,pentru ca daca intr-adevar as avea acest talent,acesta nu constituie decat o arma ce ma ajuta sa zugravesc un tablou si mai clar care sa reflecte propriile perceptii asupra acestei lumi.Nu mi-am propus niciodata sa-mi castig existenta scriind,nu mi-am propus niciodata sa ajung jurnalist, am o anumita parere in legatura cu aceasta profesie.Dar despre jurnalisti si ziaristi voi vorbi altadata.Sa revenim la cea mai mare avere a omului si anume talentul.Da,recunosc,sunt un adept al urmatoarei maxime:"Ocrotitorii nostri cei mai siguri sunt talentele noastre"-Jules Renard.Ei bine,de ce imi place mie acest Jules Renard?Pt. ca el nu este deloc rautacios,ci un mare smecher deoarece el s -a gandit sa-i castige de partea lui si pe restul,adica pe cei aproximativ 70% dintre oameni spunand:"Daca as avea talent,as fi imitat.Daca as fi imitat,as deveni modern.Daca as deveni modern,m-as demoda repede.Asa ca mai bine sa n-am talent".
Oricum chestia cu talentul e de multe ori subiectiva si relativa.O data m-am laudat la o prietena ca am talentul de a compune mesaje de dragoste:chiar credeam asta la timpul respectiv.Ea se certase cu prietenul,nu stia ce sms sa-i trimita si m-a rugat pe mine sa compun unul.Desi am facut o pomisiune,n-am reusit sa o onorez,pt. ca pur si simplu nu stiam ce sa scriu:nu simteam nimic si daca as fi incercat sa simt ceva,chiar as fi fost ridicol...asa ca pas..."La naiba cu talentu' asta!"

miercuri, 1 octombrie 2008

Ultima carte citita...sau O intamplare sugestiva

Sincer,nu mi mai trece prin cap care a fost ultima carte citita.Stiu doar k s-a scurs ceva timp de atunci:un an si ceva.Nici nu e deloc ciudat ca asta se intampla de cand nu mai fac limba romana la scoala,adica acolo intr-un fel eram obligat de simtamantul de recunostinta pe care l aveam fata de proful de romana.Bineinteles la asta se adauga placerea nebuna de a citi si satisfactia rebela ca "Azi esti un pic mai destept decat ieri".Poate unii sunt tentati sa ma intrebe:"Cum ti ai pus intrebarea asta?".Ei bine,nu mi-am pus-o eu,ci altcineva m-a trezit la realitate.Eram in Gara de Nord unde asteptam sa iau trenul spre Targoviste,cand un nene scund de statura,chel,dar cu niste ochi extrem de blajini ma opreste si-mi cere parerea in ceea ce priveste literatura,ce am citit ultima data si daca cred in Dumnezeu.In prima instanta m-am speriat,apoi privindu-l mai cu atentie am inceput sa caut raspunsul la prima intrebare,cercetand adanc in creier.Fugitiv mi s-au derulat in fata ochilor mintii urmatoarele titluri:Analiza Matematica,Algebra liniara,Matematici speciale,Bazele elehtotehnicii,etc si stupoare...nici o carte de literatura.Prima reactie, am inceput sa zambesc necontrolat(asta ca sa nu incep sa plang de indignare).Restul nu mai conteaza.